Pâinea germană vizează o recunoaștere oficială din partea UNESCO

Pâinea reprezintă „o parte a identității germane”, afirmă maestrul-brutar Karl-Dietmar Plentz, evocând proiectul colegilor săi de breaslă care vizează recunoașterea de către UNESCO a diversității pâinii preparate în Germania, informează AFP.

Nu mai puțin de 26 de varietăți de pâine sunt preparate în cuptoarele întreprinderii sale familiale, creată în urmă cu 136 de ani la Schwante, un sat din apropiere de Berlin. În spatele său, unul dintre angajați frământă aluatul pentru un sortiment de pâine cu cartofi, o specialitate pe care acest brutar o prepară după rețeta bunicului său.

Mândri de savoir-faire-ul lor, care se traduce prin câteva sute de varietăți de pâine în întreaga țară, brutarii germani doresc ca arta lor de preparare a pâinii să fie recunoscută ca un bun de patrimoniu imaterial al omenirii de către experții UNESCO, după modelul tangoului argentinian, al țesutului de covoare iraniene și al gastronomiei franceze.

În brutăria lui Karl-Dietmar Plentz, decorată cu instrumente de altădată, o mulțime de pâini sunt prezentate și multe au denumiri curioase – dificil de explicat chiar și de proprietarul afacerii -, cum este cazul „pâinii caviar”, care nu are nimic de-a face cu icrele de sturion.

În opinia lui Plentz, în vârstă de 46 de ani, care reprezintă a patra generație dintr-o familie de brutari și care a crescut dincolo de Cortina de Fier, „este important să se protejeze diversitatea” culinară.

Această provocare nu este deloc una facilă, în fața schimbării stilului de viață care îi face pe tot mai mulți germani să renunțe la pâinea artizanală. Concurența făcută de supermarketuri și de lanțurile de distribuție care vând preparate industriale, mai ieftine, și dispariția lentă a ritualului „Abendbrot” – cină tradițională care asociază pâinea cu sortimente reci din carne – au decimat această profesie.

Aproximativ 500 de brutării artizanale au fost închise anul trecut în Germania, potrivit Federației brutarilor germani. De la începutul anilor 1990, numărul lor a scăzut de două ori, ajungând în prezent la mai puțin de 14.000. La rândul ei, meseria în sine (de brutar, n.r.), care are o imagine proastă, întâmpină dificultăți tot mai mari în ceea ce privește procesul de recrutare, într-o țară în care numărul tinerilor scade tot mai mult.

Peter Becker, președintele Federației artizanilor brutari, consideră că „diversitatea” pâinilor germane reprezintă atuul principal care trebuie promovat în fața experților UNESCO. În acest stadiu, federația este pe cale să alcătuiască dosarul de candidatură. Este vorba de a face să fie recunoscută „mândria produselor lor”, ale căror rețete sunt transmise din generație în generație și reflectă identitățile regionale, spune Peter Becker.

„În Franța, există excelente baghete, în Italia, ciabatta excepționale, dar, pe plan mondial, cred că doar Germania posedă o astfel de varietate, de la pâinea integrală la pâinea albă”, a adăugat el.

Luna trecută, Federația brutarilor a organizat prima ediție a „Zilelor pâinii germane” și a desemnat doi „ambasadori ai pâinii” care să îi promoveze cauza.

Federația a alcătuit un „registru al pâinii” și a lansat un apel către populație pentru a recenza totalitatea rețetelor cunoscute în Germania, o etapă prealabilă a candidaturii la includerea în patrimoniul mondial. Circa 3.000 de rețete au fost deja repertorizate pe site-ul www.brotregister.de, cu o varietate de cereale, de forme, de mărimi, de drojdii, de modalități de coacere și de ingrediente adăugate în aluat, precum fructe, legume, lapte, ouă etc.

Istoria a lăsat uneori anumite urme și în această profesie, cum este cazul orașului Hamburg, unde „Franzbrötchen” („pâine mică franțuzoaică”) stă mărturie pentru prezența napoleoniană în nordul Germaniei.

Soția lui Philip Murphy, ambasadorul american la Berlin, a spus că a făcut elogiul pâinii germane în fața primei doamne a Americii, Michelle Obama, cu ocazia vizitei întreprinse în luna iunie de cuplul prezidențial american în Germania. „Nicio altă pâine nu o întrece”, a declarat ea în fața jurnaliștilor.